FASOLE (PĂSTĂI) USCATĂ

Cum fiecare fel de mâncare trebuie să aibă o poveste, asta e povestea mea, din satul bunicilor mei răsfirat în Podișul Covurluiului, lângă Horincea și Prut.

Vara, în luna lui cuptor, între stâlpii prispei de lut, se unduiau zeci de șiraguri grele de frunze de tutun puse la uscat. Într-un loc foarte aerisit fremătau șiraguri mai mici, galbene și verzi, de păstăi de fasole.

Bunica mă ruga mereu să trec pe la tufele de fasole, împrăștiate printre rândurile de porumb, să culeg păstăile tinere, care nu aveau bobul de fasole foarte format, pe care mai apoi le înșiram pe ață folosind un ac mai mic folosit și la frunzele de tutun. Acele erau făcute de rromii spoitori, din fier moale, bătut, să se aplatizeze. Le vindeau femeile lor prin sat. Acele erau de diferite mărimi, să aibă gospodarul de unde să aleagă după trebuință.

Bunica era pretențioasă. Fiecare șirag trebuia să fie doar cu un soi de păstăi, nu cumva să le amestec. Dar aveam și răsplată, câțiva bănuți de bucată, bănuți cu care mă dădeam în roată la bâlci la Sf. Mărie și îmi cumpăram batoane verzi mentolate și sirop trandafiriu. Ce vremuri!

Ca să ajungă la uscat șiragul trebuia să treacă mai îintâi printr-o undă de apă sărată clocotită, treaba bunicii. Bunicul ne ajuta să le spânzurăm de stâlp și apoi era treaba noastră să le urmărim cum se usucă. Erau gata când sunau la atingere. Apoi le puneam în săculeți de pânză croiți de bunica din fețe de pernă vechi și ajungeau în pod unde se păstrau până în iarnă.

Dacă, Doamne ferește, vremea se burzuluia și venea cîte o ploaie mare, toți alegam să protejăm șiragurile. Cu cele de fasole era mai ușor, era treaba mea, dar cele de tutun erau grele și lungi cam de 2 metri.

Nu am apucat să mănânc niciodată la bunici fasolea uscată, era pregătită pentru iarnă, când eu nu eram acolo. Bunica îmi spunea că o înmoaie de cu seara și o pune în borș și în tocănițe și că are gustul chiar mai bun decât vara.

Eu am încercat mult mai târziu, când am devenit bunică, să usuc păstăi la uscătorul solar și a mers foarte bine. Trebuie să ai foarte mare grijă să nu se ardă.

Cu mintea de acum realizez cât de inventive au fost bunicile și străbunicile noastre ca să poată să-și hrăneasca familia în orice sezon. Fără frigidere, lăzi frigorifice, borcane sterilizate și nu mai știu ce alte minuni.

Nu strică să încercați măcar din curiozitate. E o activitate interesantă și pentru copii și nepoți.

Curaj.